marți, 27 decembrie 2016

Jucarii Moana

Am fost cu copiii, sa vada Moana si de atunci m-au batut la cap continuu, ca ei vor jucarii cu personajele respective: Vaiana, Pua, Hei-Hei etc.

In sfarsit le-am gasit in magazinul de jucarii noriel, le gasiti in categoria figurine, ma rog eu le-am comandat de pe site-ul lor insa presupun ca le au si fizic, in magazin.

Le-am comandat pe toate, sper asa sa am liniste macar luna asta :))



Am avut si transport gratuit, asa ca ii recomand pe noriel, nota 10 pentru magazinul noriel, din punctul meu de vedere!



miercuri, 14 decembrie 2016

Agresivitatea la copii

Agresivitatea este definită ca fiind orice comportament ostil, distructiv al unui individ. Poate fi îndreptată împotriva altor persoane, obiecte sau animale, precum şi împotriva fiinţei proprii, ca autoagresivitate. Agresivitatea poate fi verbală şi fizică, aplicată direct sau indirect asupra victimei, manifestă sau pasivă. De exemplu, încăpăţânarea, tărăgănarea lucrurilor, opoziţia tăcută, stilul „spune ca el, dar fac ca mine” sunt forme de agresivitate pasivă.
Irina-Petrea-agresivitatea-la-copiiAdesea agresivitatea este considerată  a fi sinonimă cu violenţă, deşi nu orice conduită agresivă presupune şi violenţă, după cum nu orice act violent este însoţit de agresivitate. De exemplu, şantajul emoţional (o formă de violenţă psihică) nu este în mod necesar însoţit de agresivitate. Violenţa presupune dorinţa de a distruge, de a vătăma, de a produce suferinţă, pe când agresivitatea, adesea, urmăreşte alte scopuri: afişarea, demonstrarea masculinităţii, a puterii, autoapărarea, obţinerea de beneficii materiale, atragerea atenţiei, răzbunarea etc.
De asemenea, nu orice comportament agresiv constituie un act antisocial, după cum nu orice act antisocial este însoţit de agresivitate. De pildă, agresivitatea sportivilor în timpul competiţiei nu este un act antisocial. Furtul din buzunare este un act antisocial, dar nu este însoţit de violenţă ori agresivitate.
În pofida tuturor acestor nuanţări şi delimitări semantice, sociologice şi psihologice, violenţa se alimentează din agresivitate, iar actele de violenţă capătă adesea şi un caracter antisocial.
Sursele agresivităţii.
Frustrarea este una din principalele surse ale agresivităţii umane. Frustrarea (lipsirea) de obiect şi frustrarea de relaţie (de pildă, o iubire neîmpărtăşită, părăsirea partenerului, divorţul) conduc la manifestări ostile, distructive, din partea celui frustrat. Indivizii, adulţi sau copii, au o toleranţă diferită la frustrare, cei cu toleranţă scăzută fiind mai agresivi decât cei cu o toleranţă mai ridicată. De asemenea, copiii au, în general, o toleranţă mai scăzută la frustrare decât adulţii.
Teama, anxietatea constituie o altă sursă importantă a agresivităţii. De multe ori, copiii (dar şi adulţii!) care nu îşi pot exprima teama prin cuvinte, se comportă agresiv atunci când se simt angoasaţi sau ameninţaţi. Agresivitatea copilului se manifesă uneori chiar asupra obiectului care îi produce teamă: copilul aruncă cu pietre în căţeii de care se teme, îşi loveşte părintele care l-a ameninţă cu retragerea iubirii („Eşti copil rău, nu te mai iubesc”) sau cu părăsirea („Plec la alt copil”). Un copil cu un ataşament nesecurizat faţă de părintele său este greu de consolat atunci când este separat de acesta, iar în momentul revederii, în loc să se bucure, copilul se manifestă agresiv faţă de el: îl ceartă, îl loveşte, îl muşcă, plânge, urlă. Şi adulţii se pot comporta similar atunci când se simt ameninţaţi sau anxioşi.
Provocarea verbală, dar şi fizică constituie adesea o sursă sigură pentru un comportament agresiv atât la copii, cât şi la adulţi.
Urmărirea materialelor video cu caracter violent şi pornografic, jocurile violente pe calculator,  duc la intensificarea şi creştera frecvenţei comportamentelor agresive, violente şi antisociale, cu atât mai mult cu cât accesul copiilor la astfel de materiale (pe internet, în presă sau la televizor) are loc la vârste mai mici. Se produce o desensibilizare a copiilor faţă de suferinţa altor persoane sau a animalelor, mai curând decât un catharsis, aşa cum se afirmă adesea, putându-se ajunse la comiterea unor acte de sadism chiar din partea unor copii cu vârste foarte mici, la abuzuri fizice, verbale şi chiar sexuale comise de adolescenţi şi copiii împotriva altor copii. Faptele şi statisticile stau mărturie în acest sens.
Mediul familial şi social agresiv, violent şi antisocial contribuie în mare măsură la dezvoltarea conduitei agresive şi violente, dar şi a celei antisociale la copii şi tineri. Familiile marcate de violenţă domestică, mediile sociale sărace, defavorizate, unde violenţa şi delincvenţa devin normale, distorsionează complet percepţia acestor atitudini şi conduite, copiii valorizându-le aşa cum au văzut că fac adulţii sau însuşindu-şi-le în lipsa oricărei forme alternative de comportament. Cu alte cuvinte, fac şi ei ce au văzut în familia lor şi în mediul în care au crescut.
Au fost identificaţi şi alţi factori favorizanţi ai agresivităţii: canicula, aglomeraţia urbană, durerea fizică sau boala. Prin urmare, în asemenea condiţii aflate dincolo de controlul nostru este important să ţinem seama că noi înşine, dar şi cei din jurul nostru, mai ales copiii, au o toleranţă mai scăzută decât de obicei la frustrare şi de aceea ne putem manifesta cu toţii mai agresiv decât de obicei.
Prevenirea agresivităţii la copii.
Dincolo de situaţiile pe care le-am menţionat mai sus, situaţii în care este bine să facem un efort de autocontrol şi să ne abţinem de la a provoca conflicte, cum putem controla agresivitatea la copii? Evident, unii părinţi s-ar putea întreba chiar dacă este bine dacă nu cumva îi facem astfel mai vulnerabili, nu cumva îi transformă în looseri. Alţi părinţi, nici nu mai stau pe gânduri, ei înşişi cultivând conduita agresivă şi violentă la proprii copii pentru a-i „pregăti mai bine să facă faţă în lumea mare şi rea”.
Dacă trăieşti într-un cartier marcat de o rată mare a criminalităţii şi ai de gând să locuieşti acolo toată viaţa sau chiar te îndeletniceşti cu actele criminale, probabil că nu vei lectura acest articol şi vei continua să îţi educi copilul în spiritul familiei şi al cartierului. Când Codul Penal este pentru părinte singurul nomenclator de meserii „valabile”, discuţia nu mai are rost şi tragem linie aici.
Pentru toţi ceilalţi părinţi, se cuvine să spunem că agresivitatea este instinctivă, inerentă şi chiar utilă în natură, asigurând supravieţuirea speciei. În cultură, însă, adică într-o societate civilizată, agresivitatea este neacceptată, instinctele sunt „puse sub ascultare” de normele sociale – afară de cazul în care sublimează sub formă de:
– operă literară (de pildă, poezia şi proza militantă),
– operă de artă (de pildă, „Guernica” lui Picasso),
– sport sau sub orice altă formă de activitate civilizată (curent politic, filosofic, joc etc.).Irina-Petrea-agresivitatea-la-copii-sport
Comportamentele agresive nu asigură succesul copilului nici la şcoală, nici mai târziu în profesia lui, nici în viaţa personală. Cel mult, îi pot asigura supravieţuirea şi „succesul” într-un mediu marcat de delincvenţă, sărăcie, de multe ori, aflat la marginea societăţii (de pildă, în viaţa din „cartier”).
Cum putem controla agresivitatea la copii? Educaţia este cheia.
Educaţia emoţională pentru recunoaştera şi înţelegerea corectă a emoţiilor şi sentimentelor, exprimarea lor verbală adecvată şi înţelegerea corectă a emoţiilor şi trăirilor celorlalţi.
Amânarea plăcerii. Copilul căruia i se face pe plac imediat, mereu, pentru a i se evita disconfortul, creşte având nerealista aşteptare ca toată lumea, de fiecare dată, să îi facă de îndată pe plac, să obţină ceea ce îşi doreşte pe loc, fără să ţină cont de nimeni şi de nimic. În acest sens, disciplinarea copilului, introducerea de norme şi reguli pe care să le respecte îl obişnuieşte de mic să îşi amâne plăcerea de moment în scopul unui obiectiv mai important, să tolereze amânarea şi situaţia de moment care, poate nu îi este cea mai confortabilă. Amânarea plăcerii începe chiar cu educaţia sfincteriană, deci de la 18 -20 de luni.
Cultivarea unui mod de gândire raţional, bazat pe flexibilitate şi aşteptări realiste versus inflexibilitate şi aşteptări nerealiste. Care sunt elementele-cheie ale unei gândiri raţionale, flexibile, non-absolutiste, bazate pe preferinţă şi acceptare şi nu pe „trebuie” absolut? Necatastrofizarea versus catastrofizarea situaţiilor („nu este acesta răul cel mai mare care mi se poate întâmpla”), toleranţă crescută la frustrare versus toleranţă scăzută (atenţie la diferenţa dintre „nu pot tolera aşa ceva” versus „nu vreau să tolerez aşa ceva”). Faptul că nu suntem dispuşi să tolerăm o situaţie nu înseamnă că aceasta este intolerabilă! Evaluarea contextuală versus evaluarea globală (faptul că am picat la un examen nu înseamnă că sunt un incapabil, ci că nu m-am pregătit suficient de mult, lucru care poate fi îmbunătăţit). Prin urmare, sunt de evitat generalizările în situaţii nedorite sau neplăcute, gândirea catastrofizantă, permanetizarea situaţiilor neplăcute şi personalizarea lor.
Combaterea răsfăţului. Copilul răsfăţat este copilul care primeşte orice îşi doreşte fără să dea nimic în schimb. Un asemenea copil creşte considerând că toată lumea este datoare să îi facă pe plac, are o toleranţă la frustrare scăzută atunci când nu i se dă satisfacţie şi devine agresiv, poate chiar violent în atare situaţie. De altfel, nu puţine sunt cazurile de indivizi care ajung să aibe probleme la şcoală, la serviciu, ba chiar şi cu legea pentru că, netolerând frustrarea, consideră că pot apela la orice mijloc, inclusiv unul antisocial (furt, fals, uz de fals, înşelătorie, fraudă, viol etc.) pentru a-şi atinge scopul, pentru a obţine satisfacţia.
Impunerea unor reguli stricte cu privire la distrugerea intenţionată de obiecte, vătămarea intenţionată a persoanelor, a lor înşişi şi a altor vieţuitoare. Copiii pot distruge din neatenţie, din nepăsare şi fără intenţie obiecte, îşi pot face rău lor şi altora fără să îşi dea seama de ceea ce au făcut decât ulterior comiterii faptei (şi poate nici atunci). În cele mai multe astfel de cazuri, pedeapsa decurge chiar din consecinţa naturală a faptei (pierderea obiectului, a atenţiei, retragerea prieteniei etc). În alte situaţii însă, aceste distrugeri sau vătămări sunt săvârşite cu intenţie şi aceasta trebuie pedepsită prin aplicarea unor consecinţe logice (time out, retragerea privilegiilor, a sprijinului pentru anumite activităţi, neînlocuirea obiectului distrus şi pierdut astfel, plata pentru paguba produsă prin retragerea banilor de buzunar etc.). Nesancţionarea sau sancţionarea necorespunzătoare a unor astfel de comportamente duce la repetarea lor.
Oferirea de exemple personale corecte şi învăţarea de comportamente alternative adecvate la comportamentele agresive este, de asemenea, o metodă importantă de prevenire a conduitei agresive la copii. Adesea părinţii interzic şi pedepsesc un comportament agresiv, cu explicaţii sau fără, dar uită lucrul cel mai important: să-i arate copilului CE ALTCEVA SĂ FACĂ într-o situaţie similară, CUM ALTFEL SĂ PROCEDEZE. Exemplul personal este un factor cheie, oricât l-am învăţa noi pe copil cum să se comporte corect, adecvat, dacă nu punem în practica lecţiile pe care i le dăm, nimic nu facem. Putem să-l pedepsim oricât pentru agresivitatea lui, dacă vom înjura, ne vom brusca, răsti la el sau la alţii, vom arunca cu obiecte, ne vom arunca unii altora vorbe urâte în faţa lui, vom deveni lupi moralişti, lipsiţi de credibilitate. Aşchia nu sare departe de trunchi.
Poveştile cu tâlc îl pot ajuta pe copil să priceapă într-o formă metaforică şi uşor de înţeles consecinţele unui comportament agresiv (cu sau fără violenţă) şi ale neascultării. Acestea nu trebuie neapărat interpretate de părinţi pentru copii, cât mai ales povestite cu vocea şi atitudinea potrivită pentru a stârni interesul copilui.
Jocurile de rol sunt foarte potrivite pentru a învăţa în joacă, deci într-o formă accesibilă puterii de înţelegere a copilului şi într-o manieră plăcută pentru el, diverse situaţii de viaţă şi roluri pe care le avem în societate. Creând spontan scenarii similare celor din viaţa reală, folosind păpuşile (antropomorfe sau zoomorfe), putem să învăţăm copiii care sunt consecinţele comportamentului agresiv şi violent, dar, mai ales, care sunt alternativele la un asemenea comportament.
Practicarea de sporturi şi activităţi cu caracter sportiv conduc la transformarea agresivităţii brute într-o formă de competitivitate organizată pe bază de reguli (deci disciplinată). Nu uitaţi că una este bătaia din stradă şi cu totul altceva lupta din ring, chiar dacă multe persoane nu reuşesc nicidecum să facă diferenţa şi susţin că ar fi totuna!

sursa

Două recomandări din tehnologie, ambele pentru copii

Prima dintre recomandările tehnologice de azi este noua aplicaţie numită Disney GIF, lansată recent de Disney Interactive, ce permite utilizatorilor să trimită gîf–uri şi emojis cu personajele lor Disney preferate în cadrul mesajelor, email-urilor şi pe platformele sociale.

Se poate descărca din App Store.

Iar aici aveţi un tutorial video:



Asadar succes la testat si share-uit emoji-uri cu personajele din Frozen, Star Wars, Inside Out, filmele clasice Disney si multe altele!

A doua recomandare vine de la Samsung care a lansat Samsung Safety Screen, o aplicaţie care îi ajută pe utilizatori, în special pe copii, să mențină distanța optimă între ochi și dispozitivele mobile pe care le folosesc.

Disponibilă gratuit în magazinul Google Play, pentru toți utilizatorii de dispozitive Android, aplicația Samsung Safety Screen rulează în background și dispune de măsuri de siguranță pentru cei mici și poate fi setată de către părinți printr-o parolă. Aplicația incorporeză o tehnologie avansată de recunoaștere facială, ce folosește o animație prietenoasă care apare odată cu închiderea ecranului atunci când dispozitivul este ținut prea aproape de ochi, iar deblocarea și deschiderea ecranului are loc doar după ce dispozitivul este ținut la distanța minimă de siguranță recomandată.



sursa

joi, 8 decembrie 2016

Top 100 filme pe CinemaRx


1. The Godfather - Nașul (1972) 8.6
2. Gladiator - Gladiatorul (2000) 8.5
3. The Dark Knight Rises - Cavalerul negru: Legenda renaste (2012) 8.5
4. Forrest Gump (1994) 8.5
5. Django Unchained - Django dezlantuit (2012) 8.4
6. The Godfather Trilogy: 1901-1980 - Trilogia Nasul: 1901-1980 (1992) 8.4
7. The Shawshank Redemption - Închisoarea îngerilor (1994) 8.4
8. Schindler's List - Lista lui Schindler (1993) 8.3
9. Hachiko: A Dog's Story - Hachiko: Povestea unui câine (2009) 8.3
10. The Godfather: Part II - Nasul: Partea II (1974) 8.3
11. The Green Mile - Culoarul Mortii (1999) 8.2
12. The Lord of the Rings: The Return of the King - Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui (2003) 8.2
13. Inception - Inceputul (2010) 8.2
14. Gone with the Wind - Pe aripile vantului (1939) 8.2
15. Léon (1994) 8.2
16. Ice Age - Epoca de Gheata (2002) 8.1
17. Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl - Piratii din Caraibe : Blestemul Perlei Negre (2003) 8.1
18. Morometii (1988) 8.1
19. The Godfather: Part III - Nasul: Partea III (1990) 8.1
20. Saving Private Ryan - Salvati soldatul Ryan (1998) 8.1
21. American History X (1998) 8.1
22. Rain Man (1988) 8
23. Nea Marin miliardar (1981) 8
24. The Wolf of Wall Street - Lupul de pe Wall Street (2013) 8
25. The Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring - Stăpânul inelelor: Frăţia inelului (2001) 8
26. A Beautiful Mind - O minte sclipitoare (2001) 8
27. Braveheart - Braveheart - Inima neinfricata (1995) 8
28. Sherlock Holmes: A Game of Shadows - Sherlock Holmes: Jocul umbrelor (2011) 8
29. La vita è bella - Viata e frumoasa (1997) 8
30. War Horse - Calul de lupta (2011) 8
31. The Passion of the Christ - Patimile lui Hristos (2004) 8
32. Se7en - Seven (1995) 8
33. The Matrix - Matrix (1999) 8
34. The King's Speech - Discursul regelui (2010) 8
35. Once Upon a Time in America - A fost odata in America (1984) 7.9
36. The Pianist - Pianistul (2002) 7.9
37. The Illusionist - Iluzionistul (2006) 7.9
38. Scent of a Woman - Parfum de femeie (1992) 7.9
39. Seven Samurai - Cei sapte samurai (1954) 7.9
40. Terminator 2: Judgment Day (1991) 7.9
41. Mihai Viteazul (1970) 7.9
42. Pirates of the Caribbean: Dead Man's Chest - Piratii din Caraibe: Cufarul Omului Mort (2006) 7.9
43. Ice Age 3 - Dawn of the Dinosaurs - Ice Age 3 - Epoca de gheata 3: Aparitia dinozaurilor (2009) 7.9
44. Sherlock Holmes (2009) 7.9
45. Ratatouille (2007) 7.9
46. Goodfellas - Baieti buni (1990) 7.9
47. Million Dollar Baby - O fata de milioane (2004) 7.9
48. Black Swan - Lebăda neagră (2010) 7.9
49. One Flew Over the Cuckoo's Nest - Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975) 7.9
50. Shutter Island (2010) 7.9
51. WALL·E (2008) 7.8
52. The Curious Case of Benjamin Button - Strania poveste a lui Benjamin Button (2008) 7.8
53. Catch Me If You Can - Prinde-ma! Daca poti! (2002) 7.8
54. Mission: Impossible - Ghost Protocol - Misiune Imposibila: Protocol fantoma (2011) 7.8
55. Source Code - Transfer de identitate (2011) 7.8
56. The Count of Monte Cristo - Contele de Monte Cristo (2002) 7.8
57. Fight Club (1999) 7.8
58. Jesus of Nazareth - Iisus din Nazaret (1977) 7.8
59. Avatar (2009) 7.8
60. B.D. la munte si la mare (1971) 7.8
61. The Avengers - Răzbunătorii (2012) 7.8
62. American Beauty (1999) 7.8
63. The Usual Suspects - Suspecti de serviciu (1995) 7.8
64. Scarface (1983) 7.8
65. The Sixth Sense - Al Saselea Simt (1999) 7.8
66. Inglourious Basterds - Ticalosi fara glorie (2009) 7.8
67. The Jungle Book - Cartea Junglei (1967) 7.8
68. Mr. Nobody (2009) 7.8
69. L.A. Confidential (1997) 7.8
70. Ice Age: The Meltdown - Epoca de gheata 2: Dezghetul (2006) 7.8
71. The Silence of the Lambs - Tacerea mieilor (1991) 7.8
72. The Dark Knight - Cavalerul negru (2008) 7.7
73. Casino (1995) 7.7
74. Troy - Troia (2004) 7.7
75. The Notebook - Jurnalul (2004) 7.7
76. 12 Angry Men (1957) 7.7
77. Pirates of the Caribbean: At World's End - Piratii din Caraibe: La capatul lumii (2007) 7.7
78. Beauty and the Beast - Frumoasa si Bestia (1991) 7.7
79. It's a Wonderful Life - O viata minunata (1946) 7.7
80. The Lord of the Rings: The Two Towers - Stapanul inelelor: Cele doua turnuri (2002) 7.7
81. Life of Pi - Viata lui Pi (2012) 7.7
82. Lady and the Tramp - Doamna si Vagabondul (1955) 7.7
83. As Good as It Gets - Mai bine nu se poate (1997) 7.7
84. The Departed - Cartita (2006) 7.7
85. Meet Joe Black - Intalnire cu Joe Black (1998) 7.7
86. Men of Honor - Barbati de onoare (2000) 7.7
87. The Devil's Advocate - Pact cu Diavolul (1997) 7.7
88. Ocean's Eleven - Ocean's Eleven - Faceti jocurile! (2001) 7.7
89. Seven Years in Tibet - Sapte ani in Tibet (1997) 7.7
90. Fast & Furious 6 - Furios si iute 6 (2013) 7.7
91. Kramer vs. Kramer - Kramer contra Kramer (1979) 7.7
92. Midnight in Paris - Miezul noptii in Paris (2011) 7.7
93. Fast Five - Furios şi iute în viteza a 5-a: Jaful de la Rio (2011) 7.7
94. The Magnificent Seven - Cei sapte magnifici (1960) 7.7
95. Reservoir Dogs (1992) 7.7
96. Shrek (2001) 7.7
97. Armageddon - Armageddon - Sfarsitul lumii? (1998) 7.7
98. The Last Samurai - Ultimul Samurai (2003) 7.6
99. Toate pînzele sus (1976) 7.6
100. Ghost - Fantoma mea iubita (1990) 7.6

sursa


vineri, 14 octombrie 2016

Cum inveti copilul sa vorbeasca?

A invata copilul sa vorbeasca este una dintre cele mai mari responsabilitati ale parintelui. Bebelusii isi petrec cea mai mare parte a timpului cu mamica si taticul, ei fiind principala sursa de invatare si cele mai importante persoane cu care cel mic comunica.

Copiii incep sa comunice cu mediul din jurul lor inca din prima luna de viata, cand raspund luminii si zgomotelor puternice tresarind si miscandu-se. Mai apoi, in luna a doua si a treia de viata incepe sa scoata sunete si sa zambeasca. Ganguritul si rasul continua, fiind formele prin care micutul de 6-8 luni incearca sa comunice cu lumea din jurul sau.

La aceasta varsta, bebelusul este capabil sa spuna cateva silabe simple cum ar fi “da-da” sau “ma-ma”. Treptat, copilul incepe sa inteleaga cuvinte, semne si semnificatia primelor instructiuni. Pana la sfarsitul primului anisor de viata, vocabularul unora dintre copii poate numara chiar 5-6 cuvinte, progresul continuand, astfel ca la 3 ani va forma propozitii simple, va intelege mare parte din ceea ce se discuta in jurul lui si va incepe sa puna intrebari si sa vorbeasca cu alti adulti in afara de familie. Parintii sunt primii “profesori” ai copilului, ajutandu-l in dezvoltarea sa lingvistica, sociala si mentala.

Iata cateva sfaturi pe care parintii le pot folosi pentru a invata copilul cum sa vorbeasca:

Comunicati inca de la primele zile de nastere. Vorbiti-i, imitati-i sunetele pe care incearca sa le scoata din cea de-a doua luna de viata, cantati-i, petreceti cat mai mult timp impreuna, uitandu-va direct la el, astfel incat cel mic sa va vada fata si mimica.”Iti este foame acum?”, “Mai vrei putin laptic?”. Nu te rezuma doar la atat: atingerea, imbratisarea si joaca sunt si ele forme de comunicare cu bebelusul tau.
Vorbeste-i despre lucrurile care compun lumea din jurul lui si activitatile tale zilnice. Asigura-te ca-i vorbesti clar, linistit, nicidecum repede, folosind cuvinte simple, usor de recunoscut pentru copil si in alte convorbiri.
Indica-i obiectele si lucrurile pe care le intalniti in viata de zi cu zi. “Uite autobuzul”. Cand creste, adauga detaliile: “Uite un autobuz argintiu”.
Raspunde gangurelilor si sunetelor pe care incearca sa le scoata pentru a comunica cu tine. Te va imita si el la randul lui.
Stinge televizorul. Nu aveti nevoie de zgomot de fond! Copilul trebuie sa te auda clar de tot.
Ofera-i jucarii, carti, puzzle-uri cu imagini adaptate varstei sale. Jucati-va impreuna, arata-i si descrie-i partile corpului si ajuta-l sa descopere lumea povestilor, citindu-i cat mai des. Foloseste cuvinte simple si vorbeste cat mai clar, evitand (pentru inceput) limbajul bebelusesc sau pitigaiat.
Daca incearca sa-ti spuna ceva, fa efortul sa-l intelegi: se va simti incurajat sa incerce si mai mult sa vorbeasca. Daca face greseli de pronuntie, repeta varianta corecta integrala a cuvintelor sau propozitiilor la care intampina dificultati de exprimare. Daca vede o pisica si spune “Ica”, repeta-i “Da, mami/ Alex/ pui, uite pisica!”. Nu-l certa si nu-l umili cand greseste.
Conversatiile dintre voi trebuie sa fie cat mai variate si sa includa intrebari, afirmatii, dar si comentarii.
citeste i zilnic 184x200 Cum inveti copilul sa vorbeasca?
Citeste-i in fiecare zi sau descrie-i imagini din orice carte
Citeste-i zilnic. Povestile contin idei si semnificatii pe care incearca sa le inteleaga, ajutand-ul totodata in dezvoltarea sa emotionala, mentala si lingvistica. In primele 6-8 luni de viata nici macar nu e nevoie sa-i citesti: arata-i pozele din carte, descrie-i fiecare imagine, lasa-l sa simta textura diferita (exista carti din plastic, hartie, material textil, carti care imita blana animalelor – cu cat texturile sunt mai variate, cu atat mai bine).

Asculta-l de fiecare data, raspunde-i la orice intrebare si ofera-i timpul necesar pentru a se exprima (mai ales in jurul varstei de 2 ani cand ideile o iau inaintea vorbelor si nu face fata tavalugului de ganduri pe care doreste sa si le exprime). Incurajeaza-l sa vorbeasca despre lucrurile preferate: jucarii, mancare, locuri, prieteni.
Canta-i de cate ori ai ocazia. Alege cantece cu rime simple, distractive, care pot fi insotite de gesturi: bati din palme, mimezi vaslirea unei barci, cum cade ploia, cum inoti, etc…
Cand ii vorbesti, fa-o de la un nivel doar putin superior gradului lui de exprimare. De exemplu, daca tocmai ti-a spus o propozitie formata din 3 cuvinte, raspunde-i cu o fraza din 4-5-6 cuvinte. Nu-l coplesi cu informatii si propozitii complexe, insa fereste-te si sa raspunzi printr-un simplu “da, “nu”, “aha”.
Jucati jocuri unde trebuie sa va asteptati randul fiecare, de exemplu de-a v-ati ascunselea
Restrictioneaza-i accesul la suzeta pe parcursul zilei. Folositi-o doar la somn. Este greu, aproape imposibil, sa incerci sa vorbesti cu suzeta in gura.

sursa

vineri, 8 iulie 2016

Obezitatea la copii

Obezitatea apare la copii si adolescenti cind acestia au prea multe grasimi in corp si este de obicei cauzata atit de consumul in exces de alimente, cit si de lipsa de miscare.

Functionarea anormala a glandei endocrine sau factorii genetici sint considerate cele mai frecvente cauze, dar nu singurele. Se considera ca genele sint raspunzatoare pentru 25%-40% din cazurile de obezitate, in timp ce restul sint determinate intr-o mare masura de factorii de mediu. Totusi, deoarece atit factorii genetici, cit si cei de mediu joaca un rol important in instalarea obezitatii, este dificil ca aceasta sa fie atribuita doar unui singur factor.

Indicele de greutate corporala poate determina gradul de obezitate la copii
Indicele de greutate corporala al unui copil sau adolescent se obtine prin impartirea greutatii la inaltime. Noile valori ale indicelui de greutate acceptate pe plan international ca limita inferioara pentru obezitate sint:

20.09 pentru baieti si 19.81 pentru fete, la virsta de 2 ani
19.30 pentru baieti si 19.17 pentru fete, la virsta de 5 ani
24.00 pentru baieti si 24.11 pentru fete, la virsta de 10 ani
28.30 pentru baieti si 29.11 pentru fete, la virsta de 15 ani
30 atit pentru baieti, cit si pentru fete, la virsta de 18 ani sau mai tirziu.
Limitele indicilor de greutate corporala pentru supraponderabilitate sint cu aproximativ 5 puncte mai mici decit cele pentru obezitate. Spre exemplu, indicele limita pentru supraponderabilitate pentru un copil in virsta de 10 ani este de 19.84 pentru baieti, respectiv 19.86 pentru fete.

In ultima vreme, pentru a stabili daca un copil este supraponderal sau obez se folosesc mai frecvent graficele de crestere, cum ar fi greutatea in functie de virsta si greutatea in functie de inaltime, decit indicii de greutate corporala.

Gradul de obezitate din copilarie influenteaza gradul de obezitate de la maturitate
Copiii supraponderali sau obezi au mai multe sanse sa ramina obezi ca adolescenti decit copiii mai slabi. Tot astfel, cu cit un copil se mentine obez o data cu inaintarea in virsta, cu atit mai mari sint sansele ca el sa devina un adult obez. Adolescenta in mod special pare sa fie o perioada sensibila pentru aparitia obezitatii. In jur de 80% din adolescentii obezi devin adulti obezi; totusi riscul ca un copil obez sa devina un adult obez este mai putin evident.
Exista destul de putine studii despre efectele pe termen lung ale obezitatii din copilarie asupra starii de sanatate a adultului.

Totusi, se pare ca obezitatea in copilarie sau adolescenta mareste riscul unei sanatati precare la maturitate, indiferent daca adultul este sau nu obez. Cel mai mare risc pe termen lung pentru obezitatea din copilarie este continuarea sa si la maturitate, asociata cu numeroase riscuri asupra sanatatii si a calitatii vietii. De aceea, este important sa se identifice obezitatea si sa se actioneze din timp pentru inlaturarea ei, inainte de maturizarea copiilor.

Problemele de sanatate asociate cu obezitatea
Printre problemele de sanatate cu care se pot confrunta copiii obezi se numara:

diabet
cardiopatie
pancreatita
probleme ale ficatului
probleme ortopedice (legate de structura labei piciorului)
probleme respiratorii cum ar fi obturarea cailor respiratorii superioare si restringerea peretelui dinspre exterior al toracelui, ceea ce conduce la apnee in timpul somnului
reflux esofagian, calculi biliari si alte disfunctii ale stomacului
disfunctii in alimentatie, cum ar fi bulimia.
Excesul de greutate acumulat in jurul taliei la copiii si adolescentii obezi poate de asemenea mari riscul aparitiei unor probleme cardiovasculare si a hipertensiunii, toleranta anormala a glucozei (ce conduce la diabet) si colesterolul.

baietel refuza legume 200x133 Obezitatea la copii
Obezitatea la copii
Copiii si adolescentii obezi au o incredere in sine scazuta
Consecintele imediate ale supraponderabilitatii in timpul copilariei si adolescentei sint de natura psiho-sociala. Copiii obezi nu au incredere in sine si sint nemultumiti in ceea ce priveste aspectul lor fizic.
De asemenea sint mai predispusi:

sa aiba rezultate slabe la invatatura;
sa aiba perspective mai reduse in gasirea unui loc de munca;
sa fie izolati social.
Cercetarile au aratat ca acei copii ce sufera de obezitate considera ca aceasta boala este un handicap fizic mai mare decit pierderea unui picior.
Excesul de calorii si activitatea fizica redusa conduc la obezitate.
Obezitatea este de obicei cauzata de:
– Consumul de alimente in exces – majoritatea persoanelor care sufera de aceasta boala recunosc ca maninca exagerat de mult. De asemenea, alimentele consumate tind sa aiba un continut mare de grasimi. Cea mai mare parte dintre aceste grasimi este mai degraba stocata in organism decit transformata in energie. Totusi, cresterea in greutate are loc atunci cind energia in exces provine din consumul de grasimi, proteine sau carbohidrati. Conform statisticilor, in majoritatea tarilor vestice s-a constatat ca majoritatea copiilor consuma in exces alimente cu un continut energetic ridicat, bogate in grasimi saturate si zaharuri. Consumul exagerat de astfel de alimente in mod regulat poate duce la cresterea in greutate daca nivelul de activitate fizica nu reuseste sa compenseze acest lucru.

- Mesele copioase – unele persoane supraponderale maninca normal si sanatos in majoritatea timpului, dar din cind in cind iau si mese copioase. Aceasta inseamna ca ei consuma foarte multa mincare intr-un timp foarte scurt.

- Activitatea fizica redusa – in ultima vreme, copiii sint din ce in ce mai putin activi. Lipsa lor de activitate fizica poate fi datorata orelor intregi petrecute in fata televizorului, a calculatorului, precum si altor activitati sedentare datorate tehnologiei moderne. Copiii care isi petrec mai mult de zece ore pe saptamina in fata televizorului sint mai predispusi sa devina supraponderali. De asemenea, copiii care dispun de propriul televizor in camera risca sa devina supraponderali mai mult decit cei care nu dispun de aceasta facilitate. Statisticile au aratat ca majoritatea copiilor in virsta de 7 ani sau mai mari sint sedentari si ca fetele sint chiar mai putin active decit baietii.

Unii factori sociali, precum un venit prea scazut al familiei sau un nivel de educatie scazut, au fost de asemenea asociati cu obezitatea. Oamenii care sufera de stres sint mai predispusi consumului exagerat de alimente.


sursa

vineri, 6 mai 2016

Totul despre pedepsirea copiilor

Desi nu ne place sa recunoastem , fiecare dintre noi recurge la pedepse. Fie ca dorim sanctionarea unui comportament nedorit sau educarea unui caracter, nerespectarea unei reguli impuse atrage dupa sine aplicarea unei pedepse. Daca simti ca esti la capatul puterilor si nicio metoda nu functioneaza, poti incepe sa inveti mai multe lucruri despre pedepse chiar acum.

Primul lucru pe care trebuie sa-l stii este ca exista mai multe tipuri de pedepse. Este adevarat ca unele sanctiuni isi ating scopul pentru care au fost aplicate, in vreme ce altele nu fac decat sa creeze tensiune inutila in casa.

In al doilea rand, trebuie sa inveti despre eficienta unei pedepse: ce inseamna o pedeapsa eficienta, cum sa o aplici corect si, foarte important, cum sa-l pedepsesti fara sa te pedepsesti singura!

Cand copilul creste si intelege din ce in ce mai mult despre tot ceea ce se intampla in jurul lui, poti descoperi ca pedeapsa nu e cheia rezolvarii problemelor de comportament. Asadar, iti oferim o lista cu 22 alternative la pedeapsa, iar daca tot mai consideri ca sanctiunea se impune, trage aer in piept si raspunde-ti la 10 intrebari simple care te vor ajuta sa aplici o pedeapsa potrivita. Ti se par multe 10 intrebari? Nu sunt multe deloc: citind articolele mentionate, te vei convinge singura asupra a doua aspecte foarte importante – ca niciodata nu trebuie sa pedepsim cand suntem nervosi si nu aplicam pedepse fizice!

Ca totul sa fie mai usor, iti vine in ajutor regula de aur a pedepsei, simplificand tot acest proces anevoios de intrebari si raspunsuri pe care trebuie sa ti le dai inainte de a aplica o pedeapsa. Nu sunt neglijate nici familiile separate care impart custodia copiilor.

Speram ca lecturand informatiile continute de articolele mentionate mai sus sa te convingi ca pedeapsa nu trebuie sa fie cat mai aspra pentru a fi eficienta, ci dimpotriva! Vei afla cum sa folosesti restrictiile in mod inteligent, cum sa formulezi o pedeapsa astfel incat numai cel care trebuie pedepsit sa fie afectat de sanctiunea impusa, si nu toata familia. Scopul este crearea unui mediu familial placut, stimulant pentru fiecare membru ce o compune, si nu impartitul pedepselor in stanga si-n dreapta sperand ca astfel vom avea copii mai disciplinati si mai ascultatori.


sursa

joi, 10 martie 2016

Zaharul din bauturile racoritoare

Daca te gandesti sa inlocui sucurile (de cele mai multe ori carbogazoase) cumparate de copiii tai in timpul orelor de curs cu variante mai sanatoase, probabil ca prima optiune la care te-ai opri ar fi sucurile de fructe 100% naturale. Cu parere de rau trebuie sa te atentionam ca inclusiv sucul de mere sau portocale 100% are la fel de mult zahar (si tot atatea calorii) precum Cola!

Pentru exemplificare vom folosi sucurile de portocale, mere, cirese si struguri. Chiar fara gram de zahar adaugat, sucul de fructe contine aproximativ aceeasi cantitate de zahar ca si celelalte bauturi racoritoare. Cum asa?! Pentru ca portocalele, merele si strugurii sunt pline de zahar prin insasi natura lor! (Nu uita ca zaharul rafinat provine tot din plante: trestie de zahar, sfecla de zahar!).

Tabelul de mai jos compara 330ml Coca-Cola cu aceeasi cantitate de suc de fructe fara pic de zahar adaugat. Daca verifici eticheta nutritionala a unei doze de Coca-Cola vei observa ca carbohidratii sunt in mare parte zahar. Mentionam ca 4g de carbohidrati proveniti din zahar inseamna aproximativ 1 lingurita de zahar!

continut zahar in sucuri Zaharul din bauturile racoritoare
Continutul de zahar a 330ml de bautura racoritoare
Ce ne spune tabelul?




Tabelul incearca sa ne arate ca indiferent ce suc am alege, are mai multe calorii decat aceeasi cantitate de Coca-Cola. Ne mai spune ca sucul – sucul 100% din fruct, fara zahar adaugat – contine aproape aceeasi cantitate de zahar (sau chiar mai mult – cel de struguri are cu 50% mai mult zahar) ca si Coca-Cola.

Daca este sau nu suc natural 100%, e mai putin important: in cazul in care avem de-a face cu suc 100% din fruct, zaharul provine din fructoza prezenta in mod natural in fruct; daca sucul are 10 sau 20% fruct, atunci zaharul provine din siropul de porumb. Consumul regulat de astfel de bauturi aduce numai deservicii organismului, fie ca vorbim de copii sau adulti, sucuri de fructe sau bauturi carbogazoase. Supraconsumul de bauturi dulci duce la obezitate si diabet.

Iata si cateva alternative:

APA. In loc sa sorbi zahar cu paiul sub forma bauturilor acidulate sau sucului de fructe, bea apa! E loc si pentru fructe? Bineinteles – la micul dejun. 100ml de suc de portocale proaspat stors alaturi de cereale integrale sau 2 oua fierte, va completa un tablou ideal pentru un mic dejun energizant si delicios.
La gradinita, scoala, birou, acasa si in oras: APA! Mai tii minte ce faceam cand eram copii si ni se facea sete la scoala? Profesorii ne aliniau la cismeaua din curtea scolii si noi asteptam linistiti sa ne vina randul. In zilele noastre e mai sigur sa invatam copiii (si pe noi insine) sa poarte o sticla de 500ml apa in ghiozdan sau in mana. Asa cum noi ne punem sticla de apa pe birou ca sa ne reamintim mereu de cei 2l de apa pe care trebuie sa-i consumam zilnic, asa si ei pot servi cate putina apa in timpul orelor pentru a evita deshidratarea si lipsa concentrarii.
APA aromata si cea minerala. Ca sa nu dea toti producatorii de sucuri faliment, putem incerca si apa cu arome de vanilie, lamaie, mere etc…
Laptele. 330 ml lapte contin “doar” 18 g (adica 4 lingurite) de zahar (lactoza).
Bauturile carbogazoase cu 0 calorii. Decat sa beti toata ziua bauturi dulci, mai bine incercati bauturile cu 0 calorii: zaharul, chiar daca prezent sub alta forma, este mai putin, la fel si caloriile.


sursa

joi, 18 februarie 2016

Cariile dentare la copii

Este datoria noastra sa ne protejam dintii, sa nu lasam bacteriile sa se organizeze in colonii care pot distruge dentitia, sa ne formam obiceiuri de alimentatie sanatoase si sa intelegem rolul timpului. Ultimele studii arata ca copiii cu igiena orala nesanatoasa au rezultate slabe la scoala, relatii sociale proaste sau inexistente si nu se bucura de succes in viata adulta precum colegii lor. Copiii cu dureri de dinti datorate dintilor cariati nu se pot concentra la orele de curs, sunt distrasi.

Cauze si prevenire
Caria de biberon
Ata dentara

Cauze si prevenire

Pentru a se forma o carie este nevoie de 4 lucruri:

Un dinte
Bacterii
Zahar si alti carbohidrati
Timp
Caria la bebelusi si copii mici poate avea un efect devastator. Dintii de lapte (sau primari) ai bebelusului au un rol esential in masticatie si vorbire corecta, cat si pentru eruptia dentitiei permanente. Copiii care sunt obisnuiti de mici cu o igiena orala riguroasa se vor bucura de dentitie sanatoasa in perioada adulta.

Odata cu eruptia dintilor, cele mai mari riscuri pentru aparitia cariilor le reprezinta:

Dieta bogata in zahar, cu multe gustari care pot contribui la aparitia cariei dentare intrucat nu exista timp suficient intre mese astfel incat dintii sa se recupereze in urma placii acide formate de masa precedenta si sa se remineralizeze.
Adormirea cu biberon cu lapte, suc sau alta bautura, lapte de san (caria de biberon). Acestea permit dintilor sa fie acoperiti de zaharurile naturale continute de lichide (lactoza, fructoza), care, in schimb, pot forma placa bacteriana. O solutie ar fi inlocuirea laptelui sau sucului cu apa sau oferirea biberonului inainte de culcare, urmata de curatarea gingiilor.
Igiena orala incorecta sau inexistenta. Igiena orala incepe de la nastere: gingiile bebelusului trebuie masate cu o compresa sterila umezita si, odata ce primii dinti incep sa erupa, acestia pot fi curatati cu o periuta special conceputa pentru cei mai mici dintre noi, cu peri de silicon
Pentru a preveni formarea cariilor:

Ofera copilului biberon cu apa inainte de culcare si niciodata alt lichid
Pe cat posibil, incurajeaza copilul sa manance gustari sanatoase si, pe masura ce creste, incearca sa-i limitezi numarul gustarilor zilnice
Incurajeaza-l sa renunte la biberon incepand cu luna 9-12 de viata; folositi canuta cu cioc
Curata dintii copilului in fiecare seara inainte de culcare, asa cum a fost explicat aici.
Odata cu aparitia primilor dinti de lapte, trebuie programat un consult stomatologic (in jurul varstei de 1 an).
Un copil nascut in secolul 21 TREBUIE sa aiba dinti sanatosi pentru intreaga viata. Prevenirea cariilor si igiena orala corecta instituita inca de la nastere vor scuti viitorul adult de suferinta, dar si o gramada de bani.


Caria de biberon

caria de biberon 200x134 Cariile dentare la copii: cauze, tratament si prevenire. Ata dentara
Caria de biberon
Cea mai grava problema a dentitiei bebelusilor si copiilor mici, caria de biberon este cauzata de prezenta constanta in gurita a zaharurilor din lapte, formula sau suc de fructe. Apare atunci cand copilul adoarme band biberonul sau in cazul in care suge la biberon perioade lungi de timp pe parcursul unei zile. In cazul de fata, inlocuiti biberonul cu lapte sau suc cu suzeta sau biberon cu apa, si nu uitati sa curatati dintii si gingiile copilului imediat dupa fiecare masa.

Caria de biberon este o consecinta des intalnita atunci cand dintii sunt expusi periodic lichidelor dulci. Zaharul hraneste bacteriile care se gasesc in gurita si, ca raspuns, se produce un mediu acid care carieaza dintii. Chiar si bauturile etichetate 100% fruct pot avea acest efect, intrucat contin niveluri mari de fructoza, forma de zahar natural care se gaseste in fructe.

Dintii primari (de lapte) sunt mult mai vulnerabili la aceste atacuri, intrucat smaltul protector este mult mai subtire si mai usor de penetrat de catre acid decat in cazul dintilor permanenti.

Pentru a evita caria de biberon, parintii sunt sfatuiti sa:

Limiteze consumul altor bauturi in afara de apa. Orice altceva in afara de apa va fi consumat la orele de masa
Pastreze un consum maxim de suc de orice fel la maxim 10% din dieta copilului
Sa nu permita niciodata copilului sa adoarma cu biberon continand altceva decat apa
Sa nu “aromatizeze” niciodata suzeta copilului prin scufundarea ei in miere sau alta substanta dulce
Sa perie dintii copilului dupa administrarea fiecarui medicament, intrucat majoritatea contin cantitati mari de zahar
Iata si cateva solutii pentru a renunta mai repede si mai usor la biberon.


Ata dentara

ata dentara 200x156 Cariile dentare la copii: cauze, tratament si prevenire. Ata dentara
Ata dentara
Stiati ca dentistii au gasit o legatura intre problemele gingivale, gingivita si periodontita si bolile cardiovasculare? Ata dentara folosita cu regularitate reduce riscul aparitiei periodontitei, care, la randul ei, scade sansele dezvoltarii problemelor cardiace.

Rolul atei dentare este acela de a indeparta resturile de mancare si implicit bacteriile dintre dinti care cauzeaza carii si mentine gingiile sanatoase. Poate fi folosita inainte sau dupa periajul dintilor.

Cum se foloseste?

Incepand cu varsta de 2 ani si jumatate, ata dentara poate fi folosita zilnic sau minim de 2 ori pe saptamana. Introdu ata dentara intre dintii copilului si manevreaz-o usor sus-jos, formand litera C intre degetele care sustin ata dentara, spre suprafata fiecaruia dintre cei doi dinti. La sfarsit clateste bine cu apa.

Daca ti se pare dificil de folosit ata dentara in cazul copilului, roaga dentistul sa-ti arate ce trebuie sa faci cu prima vizita la cabinet.

Poti folosi ata dentara in fiecare zi, insistand acolo unde dintisorii sunt mai apropiati intre ei. Ajuta copilul sa-si perie dintii si sa foloseasca ata dentara pana la varsta de 7-10 ani, apoi observa-l si intervin-o ocazional, la nevoie.


sursa